Fansite Forum

 

Daria:

 

Iar maine la Craiova merge cineva ? Daca mergeti distractie placuta si nu uitati sa ne aduceti o poveste frumoasa si de acolo...

O sa postez zilele urmatoare si o cronica a concertului de la Craiova. Acum sunt putin obosit, iar vreo 2 zile am ceva treaba. Si Zapacita spunea ca vrea sa mearga la Craiova.

Aaah! Pai de ce n-ai spus omule ca vii la concert? Ne intalneam si noi Am orbecait prin parcul ala imens...Data viitoare.

Nu am scos inca pozele si filmuletele din aparat. O sa ma ocup de ele cat mai curand.

Ce sa zic de zilele Craiovei?

Au avut parte de o primire foarte frumoasa si Minculescu a primit si o medalie de la viceprimar. Au inceput in super forta cu somn bizar, ceea ce m-a bucurat tare. Sonorizarea mi s-a parut tare proasta, deranjant de proasta.

Credeti-ma ca nu sunt deloc cusurgioaica dar eu m-am intors dezamagia in Bucuresti.

Pe cat de fericit era Mincu cu fularul Universitatii legat de microfon, pe cat radia el si se agita, pe atat de mult ma scoteau din minti oamenii din jurul meu.

Asta e, stiu ca asa se intampla la astfel de manifestari unde intrarea e mocca dar nu m-am putut abtine sa nu ma intristez. Zeci de pusti urlau tot felul de treburi la adresa sanatatii lui Cristi, se aruncau in noi, se bateau, se scuipau etc.

Oricum pana la final publicul s-a insufletit mult de tot si pustii s-au mai potolit. Concertul a fost foarte reusit, ma oftic doar ca in dreapta scenei unde m-am nimerit eu nu stia nimeni macar un cuvant dintr-o piesa. Bateau din palme, sareau, dar taceau.

Baietii aratau foarte bine iar Mincu asa cum v-am spus era tare fericit si zambarest.

Voiam mult sa schimb si eu o vorba cu ei dupa concert dar sa-mi bag picioarele daca m-am prins unde au parcat. Imens parc. In plus ma grabeam sa ajung inapoi la o onomastica asa ca am renuntat si am luat-o din loc. Foarte tari drumurile spre Craiova.

 

 

Cum am spus, o sa postez cronica ultimului concert IRIS la care am avut placerea sa particip, cel de la Craiova, de la "Zilele Craiovei".

Am ras ironic atunci cand am citit pe diverse bloguri: “Iar i-au chemat pe IRIS? Si Scorpions? Nu sunt cam batrani?”. Ei bine, uita ca “batranii” astia le-au demonstrat ca inca pot si mai mult, au demonstrat ca sunt cu mult peste nulitatile care exista in muzica (intre noi fie vorba, unele au fost prezente si la ultima editie a “Zilelor Craiovei”).

Deci, cum ziceam, concertul IRIS. Pai sa incep cu inceputul, nu? Am plecat ceva mai devreme de acasa, cu gandul sa stau la concert (la IRIS) in primul rand. Am ajuns la velodrom pe la 18.30, cand inca nu era afluenta de public prea mare. Mi-am facut loc printre spectatori, marea lor majoritate cu medie de varsta 15 ani, dar n-am putut ajunge decat la vreo 3-4 metri de gardul ce despartea scena de public. Pe parcurs, pana la IRIS, am reusit insa sa ajung in primul rand. Au cantat, pe rand, Blaxy Girls (eu n-am auzit pana acum de trupa asta), Alina Sorescu, Keo (my God, pustoaicele de 14-15 ani erau in delir, cu limba scoasa de un cot si toate cu telefoanele sa-l fotografieze), apoi Zdob si Zdub (ei mi-au placut, au facut un show pe cinste, gustat de public).

Dupa recitalul Zdob si Zdub, a urmat o pauza, necesara pentru ca IRIS sa isi pregateasca instrumentele. In timpul acestei pauze a avut loc o chestie tare faina, care m-a uns la suflet: Primaria Craiova (sau primarul, nu stiu cum e treaba) i-a acordat lui Cristi Minculescu o medalie si o Diploma de excelenta pentru “nobletea sufleteasca si dragostea mereu marturisita pentru Craiova si craioveni”. Un gest frumos din partea Craiovei, facut pentru o persoana care a copilarit in Craiova, pentru care acest oras ocupa un loc aparte in inima lui, iar “Universitatea” Craiova nu cred ca mai este nevoie sa mai spun ce reprezinta pentru Cristi Minculescu. O sa se vada asta si din imaginile pe care le voi posta pe pagina mea de Youtube si din ceea ce voi scrie mai jos. Mi-a placut ca publicul a stiut sa aprecieze din plin acest moment.

Recitalul a inceput destul de tarziu, pe la 22.45. Afara ploua cu galeata, dar putina lume s-a incumetat sa plece. Inainte sa inceapa cantarea, Cristi si-a mai exprimat inca o data dragostea pentru Craiova si echipa sa de fotbal. Prima piesa a fost “Somn bizar”. Au urmat apoi, pe rand, “Baby”, “Ingerii goi”, “Vino pentru totdeauna”, “Nu ma uita”, “Casino”, “Eu si cu tine”, “Iris Aeterna”, “Pe ape”, “Doamna in negru”, “Iris, Maestra”. La bis au fost “Floare de iris” si “Strada ta” + “We are the champions”. Am vazut un Cristi Minculescu avand mare chef de cantat si intr-o dispozitie foarte buna. O sa mai spun ca mi-a placut publicul. Asa pestrit cum era el, mai multi din extrema cealalata decat rockeri, a participat la spectacol, n-a fost cum e de obicei (cel putin cum il stiu eu, din pacate). S-a implicat, a aplaudat, a cantat (cat a cantat sau cat a stiut). A sunat putin aiurea, dar macar n-au stat ca statuile. Si un lucru fain: a aparut iar micutul Flavian, din Ploiesti, care le-a oferit flori baietilor.

Ca parte negativa (de ce trebuie sa existe si asa ceva???), o sa punctez sonorizarea. Zapacita are dreptate. Am observat ceva si in timpul concertului, dar abia cand m-am uitat pe filmari am vazut cat de prost a fost sunetul. Pacat de chestia asta, care s-a intamplat si la Scorpions. Dar parca la IRIS a fost si mai aiurea.

Dupa concert, am asteptat sa facem ceva poze si sa vorbim cu baietii. Dar organele, “vigilente”, nu ne-au permis. Am profitat totusi de neatentie si am mers la cortul de langa scena, unde l-am gasit pe Cristi, alaturi de alte cateva persoane. A acceptat sa facem poze, dar am vazut ca era nerabdator sa afle detalii despre ce vorbea o tipa la telefon. Am inteles ca subiectul este Dinamo si mirat, l-am intrebat: “Mai, Cristi, dar Craiova….Dinamo…se impaca?”. La care el m-a lamurit:”Nu, tata, e pentru noi cu Otelul, ca daca bate Dinamo pe Otelul si noi la Medias, trecem inaintea lu’ Otelul in clasament”. Deci, omul asta e intoxicat cu microbul “Universitatea” Craiova. Dupa ce a aflat rezultatul, s-a indreptat bucuros spre microbuz. Am mers si eu, am discutat cu Cosmin Nicoara, mi-a zis de viitoarele concerte, ne-am strans mana si…cam asta a fost.

Zapacita, cam aceeasi reactie de care amintesti tu a avut si publicul din partea dreapta a scenei (cum priveai sprea ea). Cat despre locul de parcare a masinii, a fost undeva in stanga scenei (cum priveai spre ea), la baza de sus a velodromului, aproape de corturi, acolo unde am vorbit cu Cristi.

P.S. 1: In drum spre Craiova, am oprit la o benzinarie si am vazut acolo albumul "Cei ce vor fi". In forma pe care o stim cu totii, dar cu o mica surpriza, despre care aveam sa citesc a doua zi in revista ..."Click": "Formaţia Iris, care a împlinit 30 de ani de existenţă în 2007, s-a gândit să facă un gest frumos pentru toţi fanii care îi apreciază. Aceştia au realizat insigne personalizate, un accesoriu specific rockerilor, având inscripţionate numele formaţiei şi numărul aniversar. Toate sunt fabricate în Marea Britanie, iar membrii trupei au fost implicaţi direct în realizarea designului minuţios al acestora". Am facut rapid cateva fotografii cu telefonul mobil (deh, tehnica asta si telefoanele mobile imi displac asa de mult, dar acum mi-a folosit ), pe care le puteti vedea AICI.

P.S. 2: O parte din cronica asta coincide cu ce am scris pe blog. Dar n-am mai avut rabdare sa mai scriu alta chestie despre acelasi eveniment.

Am fost aseara la un concert IRIS, pe care l-au avut la Dej. Aflasem de el in urma cu cateva zile, de la impresarul trupei, domnul Cosmin Nicoara. Nu stiam unde va avea loc sau la ce ora va incepe. Abia ieri pe la pranz am aflat, via Lucia din Cluj (care vorbise intre timp cu domnul Nicoara), ca va incepe pe la orele 19.00 si ca va fi la Sala Sporturilor. Ne-am mobilizat, discutat si pe la 18.00 ne-am intalnit in gara din Cluj miragecj, Lucia si cu mine. Am luat rapidul de Satu-Mare si teoretic pe la 19.15 trebuia sa fim in Dej. Evident, la noi in Romania, oricat de rapide ar fi trenurile, nu ajung la timp. Si asa, am ajuns cu 20 de minute intarziere. Am coborat in Dej, un oras necunoscut pentru noi, am urcat direct in primul taxi intalnit in cale si am zburat catre Sala Sporturilor. Acolo deja se auzea muzica IRIS ce razbatea din boxe. Am alergat catre intrare si am constatat bucuros ca nu ne opreste nimeni sa ne intrebe de bilet. "O fi gratis?!", mi-am zis. Am intrat si si am vazut lume pana in usa. Mi-a fost putin teama de cum ne vom face loc spre scena. Dar, inaintand, am constatat cu bucurie (sau tristete?) ca aglomeratia era doar la intrare, majoritatea spectatorilor fiind in tribune, iar in fata scenei doar vreo 10-20 de persoane. Si totul era plin de baloane galbene si toti erau imbracati in galben. Am observat cu tristete ca era un concert prilejuit de lansarea candidaturilor la alegerile din noiembrie ale unei formatiuni politice. Din start vreau sa spun ca, desi sunt prilejuri bune de a-ti vedea favoritii (gratis), nu mi-au placut niciodata genul asta de concerte. Nu-mi place sa se amestece muzica si politica, mai ales preferatii tai. Stiu, se castiga bani buni, dar...

Revenind la concert, pot sa va spun ca mi-a placut cum a sunat. Sonorizarea, desi intr-un orasel precum Dej, a fost peste ceea ce am vazut la Craiova la Scorpions si IRIS. S-a auzit foarte bine. Noi n-am prins concertul de la inceput, dupa cum v-am zis mai sus. Cred ca am ratat o piesa sau doua. Nu mai retin ce se canta cand am ajuns acolo. S-au cantat bucati deja cunoscute, "Somn bizar", "Ingerii goi", "Vino pentru totdeauna", "Eu si cu tine", "Baby", "Pe ape", "Strada ta", "Floare de Iris", "Casino". Am facut si eu si miragecj poze, eu am si filmat cateva piese. O sa le postam zilele viitoare pe Youtube si Picasa. Nu prea mi-a placut publicul, apatic si in marea lui majoritate format din sustinatori ai politrucilor. S-a mai inmultit numarul de spectatori, ce-i drept, pe parcursul concertului, dar tot impresia aia de public de orasel fara nerv, fara imbold, mi-a lasat-o. Esarfe albastre, tricouri galbene, baloane. Si vreo 6 indivizi (tot galbeni), postati in fata scenei, cate 3 de fiecare parte a ei.

Dupa concert am reusit sa facem o fotografie cu baietii. Nu mi-au parut deloc in apele lor, poate mai putin Valter si Relu. Ceilalti pareau obositi si fara chef de vorba. Am discutat putin si cu Cosmin Nicoara, n-a putut sa-mi dea ceva date exacte ale concertelor viitoare, dar o sa-l sun si cand voi afla ceva concret, o sa postez pe forum, la sectiunea CONCERTE.

Si daca tot a intarziat trenul cand am sosit, la plecare informatiile de pe internet am constatat ca nu coincideau cu cele de la casa de bilete din Dej. Asa ca am avut tren spre Cluj cu o ora si jumatate mai tarziu decat stiam noi. Asa ca am petrecut timpul "liber" la crasma din gara (din dorinta de a incerca "senzatii tari"). Si cum ziceam, daca a intarziat trenul la sosirea in Dej, a intarziat si la plecare vreo 15 minute. Dar ne-am consolat ascultand "IRIS I".

Tare mi-e teama ca ne-om trezi si la Cluj cu vreun concert electoral. O combinatie mai nefericita nici ca se poate. Oricum, ma bucur pentru voi ca ati ajuns cu bine la Dej...Exista acolo o Sala a Sporturilor?

M-am bucurat nespus sa descopar forumul asta, si site-ul... Si daca tot e vorba despre concertele lor, o sa scriu cateva randuri despre concertul de pe, daca nu ma insel, 19 decembrie 1989 (nu stiu daca a mai scris cineva despre asta)...

Deja se stia de Timisoara, doar ca prabusirea lui Ceausescu si a comunismului parea ceva absolut imposibil. Noi, asta e, ne-am dus la concert, ca asta stiam  sa facem :) Show-ul avea loc la teatrul Odeon, pe Calea Victoriei. Noi am ajuns cam tarzior; era foarte frig afara, iar in hol era coada mare la bilete. Pana aici nimic deosebit, dar deosebitul nu s-a lasat asteptat prea mult - sub forma unui securist voinic, in haina lunga de piele (auuu... ce am mai fi vrut noi haina aia!...), care a inceput sa urle ca nu mai sunt bilete, ca sa nu mai stam la coada etc. Un rocker a protestat si a fost impins brutal in perete. Cam inghiteam in sec, pentru ca taranul era pornit rau. In plus faceau si perchezitie, si toti aveam pe dedesubt ba o centura cu tinte, ba o manusna cu ghimpi, ba un tricou rupt... Na, era trendy pe atunci, si in egala masura in ochii securistilor si ai militienilor posesia unei curele cu tinte te facea automat terorist...

Dar Dumnezeu a vrut sa nu se intample nimic rau, eu am prins ultimul bilet (ultimul care se mai dadea... banuiesc ca mai aveau, dar nu mai voiau sa vanda, din cauza situatiei din tara) si am intrat. In sala, inghesuiala si atmosfera extraordinara. Sincer, nu-mi amintesc cine a mai cantat... Poate Celelelalte Cuvinte?... Nu mai stiu. M-am intalnit in sala cu multi cunoscuti, amici si prieteni. Printre ei si Micky Gatlan, care - spre deosebire de multi de acolo, inclusiv de mine - nu se sfia sa vorbeasca in gura mare de Timisoara si sa spuna ca e convins ca va cadea Ceausescu si ca va fi minunat. E ciudat poate azi, dar pe atunci nu credeam ca e posibil si consideram ca e doar wishful thinking din partea lui. 

Ei, si intra Irisul... Dar inainte, sa recapitulam: la Timisoara incepuse revolutia, era prima data ca traiam asa ceva in Romania, securistii bruscasera rockerii la intrare, in sala erau militieni in uniforma si in civil... Iar Iris incepe show-ul cu "Viata incepe iar"!!! A fost de senzatie. Sala a explodat! Pana atunci, ne mai abtinuseram, pentru ca erau jegurile alea in sala si nu ne puteam desfasura. Dar cand a inceput Iris!... Sala vuia, spectatorii talazuiau, erau un vacarm si un extaz cum nu am mai trait la niciun concert, ever... nici inainte, nici dupa... Ce Maiden, ce Manson, ce Cult, ce Metallica!... Iris au dat (dupa parerea mea) cel mai tare concert al lor, iar toti din sala innebunisera. Cat despre Boro, a rupt sala in doua cu solistica lui; a pus chitara pe jos, a lovit-o, a cantat cu limba, cu naiba mai tine minte cu ce... De sen-za-ti-e... Si de neuitat.

Am iesit de acolo plini de energie, cantand, nu ne mai era nici frig, nici nimic.... Bineinteles, un militian ne-a atras atentia: "Nu mai mergeti in grupuri mari, baieti... Doar cate doi-trei, sa nu avem necazuri... Si mai ales nu va duceti in centru!"...

A fost ultima data ca l-am vazut pe Micky; a murit in seara de 21 decembrie, la Sala Dalles, acolo unde are si acum un extrem de modest monument. Si a trecut in nefiinta avand perfecta dreptate... tot ce a zis el s-a implinit. Iar concertul a ramas pana zi cel mai spectaculos si cantat din inima pe care l-am vazut vreodata.

Cand se va face un film cu trupa Iris, cred ca va fi potrivit pentru finalul apoteotic ;)

 S-a intamplat pe 20 decembrie  1989, exact asa cum spui, un concert senzational !

Iata AICI putin din atmosfera de la concertul de la Craiova din 05.10.2008.

Mi-au picat tare bine filmuletele de la Craiova!

 Vad ca nu mai are nimeni nici o cronica de impartit cu noi...

Insa pentru ca e perioada de curatenie inainte de Pasti, e si primavara (adik imi creeaza o stare nostalgica), mi-am gasit printre lucruri de mult uitate, vb aceea intr-un colt, niste poze de prin studentie. Si normal gandul a inceput sa calatoreasca si cat nici nu clipesti, mi-am adus aminte de un concert Iris mai interesant, ori poate mai deosebit pentru mine. Dar nici nu va trece prin minte de ce spun mai deosebit. Pai, se facea ca era primavara-vara, perioada festivalurilor deci, cand intr-o duminica, plecam de la Turda spre Cluj. Ajunsa la destinatie, am decis in 5 minute cu o prietena sa mergem la festival pentru ca urma sa cante Iris. Doar ca, poate stiti, cum e sa se pregateaca o fata sa iasa in oras. Dar doua ? Va spun eu, doua necesita timp dublu de pregatire. Atat de dublu, incat IRIS au inceput sa cante cam in secunda in care am pasit noi in strada, din scara blocului.

Ei bine, a fost singurul concert Iris pe care l-am ascultat doar, si nu oricum ci mergand spre el... Ati incercat vreodata sa ajungeti din Observator la sala Sporturilor in mai putin de un concert IRIS ? (deci in mai putin de o ora) Vremea ne-a fost si ea favorabila, iar curentii bateau in asa fel incat am putut asculta acel concert si chiar sa cantam pe strada, o data cu ei, piesele...a fost zzzuper...si surpriza, am ajuns la final pentru un bis...o Strada ta, o Floare de Iris...minunat. Primul si singurul pana acum concert la care am participat fara sa fim acolo...noi eram in drum spre....

Trebuie sa-i reamintesc si prietenei mele acea intamplare, sigur vom rade un pic de toata povestea de atunci.

Iata, deci, o alta cronica a unui altfel de concert Iris...si cu ocazia asta poate am redeschis apetitul altora pentru alte cronici...

In august 2008 la statiunea Neptun, am avut ocazia sa vad pt. prima data un concert in aer liber.Nu am stiut sigur cine va fi pe scena, pt ca cei care anuntau concertul au apus ca vor canta Directia 5 si Holograf ,am fost cam suparata pt ca mie nu-mi prea plac Directia 5 si Holograf ,apoi am auzit de la alte persoane ca nu este adevarat, vor canta Iris, atunci am spus sa merg totusi sa vad cine va canta pt ca de mult eu mi-am propus  ca trupa la care voi merge pt prima data la un concert sa ramana preferata mea. Atunci cand a inceput spectacolul am avut surpriza sa aflu ca va canta IRIS.Si asa am devenit fana IRIS.Acele 2 ore cat a durat concertul nu le voi uita niciodata, au fost niste momente unice.Dar din pacate nu am putut sa filmez pt ca nu aveam cu ce ,iar aparatul foto l-am uitat pe la "Iris Aeterna" dar macar am ramas cu o amintire placuta care nu o voi uita.

Sa mai populam topicul asta, zic ca doar concertele sunt cele care ne unesc si ne bucura ;) Plus ca mi-e asa de dooooor.

Iata amintiri de pe vremea cand eram un copil slab si tampit, cu parul mai lung si mai negru- vorba lui Mincu (nu le numesc "cronica" pentru ca pe atunci nu-mi daduse prin cap sa fur foaia cu playlist-ul la final si nu-mi mai amintesc toate piesele)

Concertul s-a intamplat in Costinesti, in vara cand Iris lansasera single-ul "De vei pleca" si eu de-abia imi cumparasem caseta si geaca de piele pe care o port si astazi:)), deci in 2001, deci aveam 12 ani jumate.

Concertul s-a intamplat pe plaja, fara scena. Bategarzii au tras cu piciorul o linie in nisip si au promis ca iau la bumbaceala pe cine trece de linia aia(ceea ce s-a si intamplat mai tarziu).

Eram in extaz pentru ca era prima oara cand stateam chiar in primul rand la un concert Iris. Imi amintesc si acum senzatia aia tampa de fluturi in stomac, adrenalina, nebunie(cristi era intr-o forma de zile mari si facea ca toate visele).

Tin minte ca au cantat mirage si orange(mirage era albumul meu preferat pe vremea aia). Cristi facea ca toate visele cu microfonul si venea foarte foarte aproape de noi( a fost prima oara cand m-a luat de mana la un concert si tot prima oara cand mi-a intins tigara lui- haha cred ca abia ma prinsesem cum e cu trasu in piept in vara aia).

La somn bizar nebunia s-a instaurat. Zburau oameni prin jurul meu. Pogo imens, hore, zbierate...cert e ca din nebunia asta am ajuns sa zbor si eu din primul rand, catapultata pana la vreo 30 de cm de microfonul lui cristi care a ramas :|(noroc ca era un solo de chitara si tocmai se pregatea sa-si reia locul la microfon, altfel poate nimeream peste el). N-am apucat sa ma prind ce s-a intamplat ca bategarzii m-au pescuit de acolo .Eram atat de crizata ca pierd concertul ca m-am certat cu ei pret de o un sfert de somn bizar si un inceput de strada ta sa ma lase sa ma intorc in primul rand. Nu voiau cu nici chip de frica sa nu ma mai lovesc, dar m-au scapat repede de sub ochi cand iuresul s-a reluat si am apucat sa-mi croiesc drum inapoi.

Dupa concert m-am dus sa-l caut pe Cristi intr-un fel de cort. Era bezna si nu vedeam aproape nimic dar aveam un cui in cap- autograf pe caseta cu De vei pleca. Cum il cautam eu asa prin intuneric,  am dat peste el care statea cu spatele si s-a speriat:)) Si-acum mor de ras cand ma uit la caseta aia pentru ca autograful e o mazgalitura de neinteles din cauza intunericului. I-am zis ca eu am zburat langa microfon si s-a pus pe un ras isteric. M-a strans in brate si asta a fost.

Doamne cat de frumos era in Costinesti cand eram copil...Ce oameni veneau, ce concerte, ce terase cu muzica buna...

 

 Ce fain zici: Cel mai mult imi place chestia cu:

Zapacita:

 Cristi facea ca toate visele cu microfonul si venea foarte foarte aproape de noi( a fost prima oara cand m-a luat de mana la un concert si tot prima oara cand mi-a intins tigara lui- haha cred ca abia ma prinsesem cum e cu trasu in piept in vara aia).

Dupa concert m-am dus sa-l caut pe Cristi intr-un fel de cort. Era bezna si nu vedeam aproape nimic dar aveam un cui in cap- autograf pe caseta cu De vei pleca. Cum il cautam eu asa prin intuneric,  am dat peste el care statea cu spatele si s-a speriat:)) Si-acum mor de ras cand ma uit la caseta aia pentru ca autograful e o mazgalitura de neinteles din cauza intunericului. I-am zis ca eu am zburat langa microfon si s-a pus pe un ras isteric. M-a strans in brate si asta a fost.

 

 

La fel povesteste orice indragostit vremurile cand era la inceput de drum cu iubitul/a ... si cred ca e cam acelasi lucru, dragostea e doar dragoste indiferent de "beneficiar"...adica persoana, trupa, muzica...

...

Daria:

Ei bine la asa un public, asa o atitudine a celor de pe scena, cu ff putin chef de cantat, (sau cel putin asta am simtit eu in cel priveste pe Minculescu) si ceva ironie in unele vorbe, ori priviri...In schimb Boro si Valter, foarte relaxati, facand spectacol cu chitarile mai mult parca pentru ei...cred ca singurii care n-au avut nici o treaba, au cantat de placerea de a canta... Cam asta e...am incercat din rasputeri sa intru in starea potrivita unui concert a trupei de suflet...insa...cu ajutorul celor din jur...a fost cam greu...Pana la urma, irisii si-au facut treaba, au cantat, comunicarea cu publicul poate de data asta n-a fost inclusa in pret...
Concluzii: 1 Mi-e dor de un concert Iris adevarat.
2 Sper sa nu dispara acea relatie "Iris - suporter", pe care o simteam mereu la concerte, si deci noii suporteri sper sa nu fie niste superficiali cu impresii
3 Sper ca nici irisii sa nu fie dezamagiti de publicul pe care il gasesc in unele locuri si sa nu ii influenteze in ceea ce fac....adevaratii "suporteri" Iris sunt alaturi de ei...dar cred ca stiu si ei asta...insa eu tot un gust amar am pastrat...in locul acelei seri ce trebuia sa fie dulce...vb ceea: Dulce si amar...

Cam asta era cronica mea de acum exact un an, de la precedentul concert Iris la Turda. Si totodata de la ultima cantare Iris la care am fost. Anul trecut aproape ca-mi jurasem sa nu mai merg la vreun concert daca nu e cu bilete; si chiar aveam de gand sa ma tin de cuvant, cand ma dusesem sa-mi iau bilet la concertul din Cluj, exact in ziua cand el se amanase pentru nefericitele evenimente din primavara. Asa ca uite cum trecut-a anul fara sa-i mai vad pe Irisi.
Prin urmare, n-am putut sa nu imi doresc sa fiu prezenta la acest concert de la Turda. Dar trebuie sa va spun ca aveam mari emotii si desi voiam sa-mi impun sa nu imi fac sperante si sa nu visez la o minune, nu ma puteam abtine, voiam sa fie o seara mare.
Si nu stiu prin ce minune, dar a fost; Au urcat baietii pe scena si am pornit calatoria prin discografie. Defapt au fost aceleasi piese obisnuite, si atat de indragite. Nu ma puneti sa va spun in ordine ce si cum au cantat ca nu m-am priceput niciodata la enumerari...va spun ca au fost si noi si vechi si de suflet si "de sarit". A fost Iris, cel de care imi era asa de dor. Iar publicul, altul decat anul trecut. Desi nici acesta nu a fost exclusivist, totusi de data aceasta n-am mai avut in jurul meu fatuci de 9 ani pestritze si sclipitoare si penutze si fluturasi care sa sara ca asa se face, fara insa sa stie mai mult de numele trupei de pe scena. Acum in jurul meu am avut parte de oameni care stiau vorbele de la fiecare piesa, oameni care se potriveau mai bine in decor... Concertul a tinut normal, in jur de o ora, si trebuie sa va spun ca a fost singura trupa (din cele care au cantat pe toata durata sarbatorii) chemata la bis, fara ajutor. Adica nu le-a sugerat nimeni la oameni sa scandeze IRIS IRIS...au facut ei de la sine, tinandu-si ritmul cu niste batai de palme...Asa ca baietii s-au intors pentru Floare de iris si Strada ta. Iar la final pe celebrul We are the champions, au fost aplaudati minute in sir.
Pentru niste concluzii sa spun ca: 1 Pana la urma a fost un concert reusit chiar si la mine in oras.
2. Cristi arata cu cel putin 5 ani mai tanar si e atat de plin de viata. A avut o seara buna. Sa nu uitam si de reusita Craiovei de cu o seara in urma. :D
3. Tot mai mi-e dor de un concert cu bilete, pana sa ajung la unul insa, raman cu amintirea astuia care mi-a mai potolit nitel setea de IRIS.
V-am salutat.

P.S. Merci, (inca o data :P) celor care au venit la concert si nu sunt din Turda pentru ca si datorita lor atmosfera a fost alta decat anul trecut.

Daca tot a inceput Daria cronica recentului concert IRIS de la Turda, o sa las si eu cateva consideratiuni asupra lui. Sa incep mai intai prin a face o remarca, negativa, ce-i drept, legata de sarbatoarea orasului. Turda, din pacate, mi-a lasat aceeasi impresie ca si anul trecut, de targusor de provincie, in care micii, berea, fumul, kitschul sunt la ele acasa la asa manifestari. Dar, generalizand, cam asa se petrece, tot mai des, la zile ale oraselor, sarbatori ale vinului, berii sau altor licori si manifestari de acest gen. Si tot din pacate, e orasul unde am intalnit cea mai numeroasa minoritate (stiti voi care, nu, nu ungurii) pe metru patrat.

Si revenind acum la chestii mai bune, sa le zic asa, concertul in sine a fost o reusita. Asta daca nu luam in considerare calitatea slaba a sunetului (nu-i posibil sa se auda vocea lui Cristi de 3 ori dupa fiecare vers, de parca ar fi avut loc concertul undeva in munti). Dar trecand peste acest inconvenient, cum spuneam, concertul a fost unul foarte bun. Piesele au fost in general stiute cam de toata lumea, incepand cu noul intro si Pamantul il cuprind, Eu si cu tine, Baby, Ingerii goi, Casino, Iris Aeterna, Somn bizar, Doamna in negru, Iris Maxima si incheierea de-acum cunoscuta, Floare de iris si Strada ta.

La capitolul public este de precizat faptul imbucurator ca fata de anul trecut, nu a mai fost unul asa de pestrit (desi a avut si el petele lui de culoare si fetite cu cornite si floricele in par), in sensul ca au fost de aceasta data multi care aveau de-a face cu ceea ce se petrecea pe scena si cu fenomenul rock in special. Si foarte placut a fost sa constat ca foarte multi stiau versurile si cantau alaturi de IRIS-i. Fapt care cred ca i-a incantat si pe ei. Am mai remarcat (si sper sa nu ma fi inselat) pofta lor de cantat si buna dispozitie. Desi tot cred ca pentru sanatatea lui Cristi nu e binevenita afluenta asta de concerte.

Am adaugat ceva filmari si fotografii. Cei interesati pot accesa paginile respective.

Concluzionand, cam astea ar fi, pe scurt, cateva randuri despre ceea ce s-a petrecut la concertul IRIS de la "Zilele Turzii", vazut putin din mijlocul publicului si mai mult din fata scenei. Poate ne vom intalni la Bucuresti, in 8 octombrie. Ramane de vazut. Oricum, mai e pana atunci .